7 dintr-o... plimbare

Morbida (2)

Curiosul Pafnutie ajunse la concluzia ca nimerise in cel mai plicticos loc cu putinta. Se hotara sa plece in cautarea altui colt de rai. Traversa o padure intunecoasa, o campie insorita, munti cu creste inzapezite si ajunse imtr-o vale. Bantui indelung valea, dar nu gasi nici macar un suflet de care sa se apropie. Nimic nu-l mai incanta. Nici campul inverzit, nici mieii zburdand...
Atotputernicului i se facu mila de Pafnutie si il trimise pe SfantulPetru sa il readuca la turma. Acesta i se adresa curiosului Pafnutie cu blandete si il convinse sa plece la drum. Traversara muntii cu creste inzapezite, urmara drumul peste campia insorita, prin padurea intunecata si ajunsera in poiana din care plecase.
- Nu sunt pedepsit?
- Pentru ce?
- Pentru ca am incalcat porunca Domnului.
- Atotputernicul ne iubeste pe toti. Poate, cand si cand, ne da lectii mai aspre, dar nu pedepseste niciodata.
- Voi ramane aici pe veci? Nu voi ajunge in Rai, nici nu voi fi pedepsit cu focul iadului?
Sfantul Petru zambi usor, ca pentru el.
- Raiul si iadul exista doar in imaginatia omeneasca! Vesnicia e una pentru toti!
- Si voi ramane aici pentru totdeauna?
- Nu. Cand iti va veni timpul, vei pleca.
-Si cum voi. afla ca mi-a venit timpul?
-Vei sti!