miercuri, 10 iunie 2009

Teatru de strada



La sfarsitul lunii mai suntem amenintati cu mare spectacol al teatrului de strada. Imi iau aparatul si fug sa imortalizez evenimentul.
Spre norocul meu, decid sa incep cu Cismigiul. Pe o banca, niste pui de maramureseni. Trec la brat doua doamne in varsta.
Ajung la pod. Atelier de creatie. Copiii deseneaza (oare fanfana si, pe fundal, cladirea primariei?), modeleaza...

Brusc, atentia imi este atrasa de niste calareti.
Un basm din Cismigiul amenajat la mijlocul secolului XIX de arhitectul peisagist austriac Mayer. Ce a fost pana atunci? Istoricii spun ca a fost balta lui Dura negutatorul, dar pe noi nu ne intereseaza asta acum. Problema este: Unde sunt printesele? Nu am gasit. Am gasit, langa chioscul fanfarei, o pisicuta. Sau nu era pisicuta.
Alta intrebare: Unde e fanfara? Fanfara am gasit-o la iesirea dinspre Liceul Lazar. Am o singura nedumerire. De ce li se spune majorete, daca ele sunt minore?

Ies si ma indrept spre Parcul Izvor. Nimic. Oameni iesiti la "iarba verde".
Hai in fata Palatului Parlamentului. O schela. Se fac pregatiri. Un baterist, tobosar, cum vreti sa-i spuneti, repeta in plin soare. Mai repeta si o trupa de "steaguri medievale".
Vin mai tarziu. Spectacolele nu au inceput. Plec acasa. Maine ma trezesc de dimineata. Raman cu amintirea sarbatorii copiilor din Cismigiu.
PS Spectalolul a inceput tarziu. Au fost si focuri de artificii. Nu le-am prins. Deja dormeam.

2 comentarii:

Lilick Auftakt spunea...

Hahaha! Foarte dragut. Foarte dragut cum ai povestit tu, grabit. Dar si imaginile. :)

INCERTITUDINI spunea...

Dumneavoastra, ca -tu- este prea indraznetz, chiar shtitzi sa va bucuratzi. Da ' si pe altzii!!!